tracarcu di travagliu, un n'aghju mancu piu u tempu d'accende a pipa e di fà duie chjachjare.
Ma pigliu una stonda per leghje i scritti di Pampasgiolu, chi prove (a ringrazialu) di fà campà sta sezzione chi è piuttostu magra.
A stagione e bella e ancu troppu chi mi pare chi stu caldu sia a prova chi u tempu cambia pianu pianu. Indè u giardinu, induve l'erba cresce chi pare una fola, incu st'umulita e stu calore, l'arburi tenenu sempre e so fronde ch'un vulenu cascà.
I turisti s'inguazzanu chi l'acqua è tepida e u sole amicevule.
Eccu so tempi maravigliosi ma stranii dino.
Per cio chi tocca a u lignaghju, mi ramentu una parolla amparata tant'anni fa incu Zia Chilina (ch'ella riposi) una somma in lingua corsa. Una volta chi li dicia, ô Zi m'aghju passatu a santa ghjurnata a accuncià u legnu, mi ripiglio per dimi chi per un legnu si dicia "accatastà". E dapoi, un mi sbagliu piu..accatastu e facciu belle cataste.
Ma morti l'anziani, morta l'amparera.
Un ci è piu nimu per spiegami cio chi ci vole a di.
Auturnu di a lingua, capicursura di a cuniscenza. E cusi. Passanu i mesi, sfughjenu l'annate e incun'elli, si ne more pianu pianu stu vucabulariu cusi ricu chi facia di a lingua corsa un idiomu cusi ricu.